Cătălina Galer – Portret de Galantom

Cătălina Galer are 30 de ani, iar anul trecut, în memoria tatălui ei, a ales să susțină Asociația Inima Copiilor. Află-i povestea pe și lasă oamenii buni să te inspire!

Ai avut un model de generozitate?

Nu mi-am pus niciodată întrebarea asta, atât de specific. Acum, dacă stau să mă gândesc, răspunsul este foarte scurt și simplu – părinții. Am fost crescută în spiritul generozității, înconjurată de valori și principii sănătoase. Părinții sunt modelele mele de generozitate, prin modul în care m-au crescut, prin modul în care au acționat, m-au învățat tot timpul să fiu un om bun, să dăruiesc din ce am, să nu judec, să nu acționez egoist, să fiu empatică. M-a ajutat și faptul că am o soră, iar părinții ne-au încurajat tot timpul să împărțim jucăriile, hăinuțele, iar mai apoi să le dăruim către alți copii, să ne sfătuim, ascultăm și sprijinim. Au cultivat o relație specială între noi, care mai apoi a fost multiplicată către prieteni, apropiați și cei din jurul nostru pe care îi cunoaștem mai mult sau mai puțin. Mai mult, părinții m-au încurajat să nu renunț la aceste lucruri nici în afara familiei și să încerc, prin acțiunile mele, să fac lumea mică din jurul mai bună, mai răbdătoare, mai pregătită să reziste oricărui vânt. 

Cum ai defini generozitatea? Ce înseamnă un om generos?

Dincolo de explicația din dicționar, pentru mine înseamnă calea sigură pentru o lume mai bună. Consider că este foarte important să conștientizăm că trebuie să fim alături unii de ceilalți, pentru că altfel, de unul singur, nu poți parcurge un drum foarte lung. Dacă înțelegem că împreună suntem mai puternici și putem găsi soluții mai bune la toate problemele care ne frământă, atunci vom apela la ajutorul celor din jur sau îl vom oferi mai des celor care au nevoie. Să fii un om generos nu înseamnă doar să oferi ceva material, cu toate că cele mai multe situații la asta se referă, dar poți să oferi și prin alte modalități ajutor: să oferi timpul tău unui proiect în care crezi, să-l asculți pe cel care are nevoie să vorbească, să oferi o îmbrățișare cuiva care simte că nu mai poate, să-ți spui povestea ca să dai curaj celor care sunt în situații asemănătoare. Unii oameni au atâta nevoie de o strângere de mână, de o încurajare.

Când ai făcut prima faptă bună despre care îți amintești?

În liceu am făcut voluntariat pentru o organizație umanitară neguvernamentală și m-am implicat în campaniile care se desfășurau în perioada sărbătorilor pascale și de iarnă. Țin minte că am participat activ la o campanie de strângere de alimente pentru familiile nevoiașe. Mi-am dedicat vacanțele de sărbători pentru a convinge oamenii să doneze un aliment din coșul lor de cumpărături. În perioada aceea, magazinele aveau program prelungit de funcționare și petreceam și câte 10 ore în ușa hypermarketurilor pentru a-i convinge pe cât mai mulți oameni să doneze un aliment, pentru că semenii lor au nevoie să pună ceva pe masa de sărbători. Am fost bucuroasă când am participat și la distribuirea alimentelor. M-am simțit minunat să știu că timpul pe care l-am oferit a însemnat, până la urmă, o masa bogată de sărbători și că am oferit zâmbete și bucurie copiilor.

Te-ai simțit sprijinită de către cei din jur?

M-am simțit sprijinită tot timpul, sunt un om care caută o mică rază de soare în orice context, oricât de nefericit ar fi. În ceea ce privește campania de fundraising, chiar am simțit sprijin din partea oamenilor. Fie pentru că au trecut prin pierderea cuiva drag, fie pentru că au înțeles cât de important este scopul pentru care se strâng bani, dar am simțit suportul oamenilor- atât în online, cât și offline.

Ai ales o ocazie cu totul deosebită, unică pe platforma Galantom – în memoriam pentru tatăl tău. Ai și depășit targetul propus. Cum ți-a venit ideea de a face asta? Cum te-ai simțit când ai văzut că a fost atât de bine primită de către oameni?

Treceam printr-o perioadă foarte grea, îl pierdusem pe tata de aproape 4 luni și urma prima lui zi de naștere în absența completă a lui. Nu știam cum să mă raportez la această zi și nici la noua mea viață, aceea cu un singur părinte. Mi-am adunat gândurile și m-am concentrat pe a face un lucru bun care să conteze pentru cineva care este aici cu noi, dar, în același timp, onorându-i viața tatălui meu și a tot ceea ce a însemnat el pentru mine și pentru toți cei care l-au cunoscut. Nimic nu te pregătește pentru pierderea unui părinte, indiferent la ce vârstă se întâmplă această despărțire. Nu ai cum să-l uiți, nu ai cum să treci cu adevărat peste această pierdere vreodată. Faci acea pierdere cumva parte din tine, devine parte a tot ceea ce începi să fii din acel moment înainte.  O suferință poate să te facă să descoperi despre tine multe lucruri. Eu am început să vindec aceasta suferință prin binele pe care-l pot face celor din jurul meu, printr-un zâmbet pe care pot să-l aduc pe chipul cuiva. Un simplu zâmbet sau o vorbă, au puterea să vindece. Vindecarea mea după pierderea tatălui s-a întâmplat imediat cum am început să fac bine celor din jurul meu.

Te-a ajutat în vreun fel experiența de fundraising?

E o perioadă destul de grea pentru toată lumea, mai ales din punct de vedere financiar. Pe lângă toate problemele cu care multe familii se confruntau, pandemia de COVID-19 nu a făcut altceva decât să scoată la suprafață alte neajunsuri și poate să le adâncească pe cele existente. Dar am învățat că oamenii încă oferă, din puținul lor, încă sunt acolo să ajute, să contribuie cu puțin. Am mulțumit fiecăruia în parte pentru generozitatea de care au dat dovadă în acea zi. M-am bucurat să văd că obiectivul meu a fost atins și că au fost mulți oameni alături de proiectul meu. Cred că m-am bucurat de sprijin, înțelegere și susținere din partea atâtor oameni generoși pentru că obiectivul meu a avut în spate o poveste reală, plină de emoție, o suferință expusă public, o chestiune extrem de intimă pe care mulți oameni preferă să nu o discute.  

O astfel de experiență te face să nu-ți pierzi speranța, să crezi în continuare că binele tot timpul învinge, că sunt mulți oameni care cred și simt la fel ca tine și te face să vrei să lupți pentru o lume mai bună. Mică, acolo, o lume mică a ta, dar mai bună. Implicarea în astfel de acțiuni te ajuta să-ți intensifici emoțiile pozitive, să treci la treabă și mai departe, te face să-ți dorești să nu stai pe loc. O astfel de experiență te ajută să conștientizezi că ajuți la un efort colectiv. Este exact ceea ce spuneam mai sus: ajuți pe cineva care a obosit pe drum, ajuți un om, o echipă de medici, un copil să ajungă la destinație. Sunt sigură că drumul o să fie mai ușor pentru fiecare în parte, dacă mergem împreună!

Spuneai că ești sigură că tatăl tău ar fi fost bucuros să vadă că îi ajuți pe cei mici. Ce calități crezi că ai moștenit de la el cel mai mult?

Tata a fost un om muncitor, sufletist, modest și corect. Am crescut având acest exemplu și îmi doresc tare mult să cred ca am moștenit toate aceste calități.

De ce ai ales o cauză pentru copii, ce te apropie de cei mici?

Pentru ca am avut o copilărie frumoasă, pentru că am fost un copil bucuros, pentru că tata, cu toate că a fost crescut într-o familie monoparentală, mi-a oferit tot ce a avut el pentru ca eu să fiu un copil fericit, cu toate neajunsurile și problemele pe care orice familie le întâmpină. Tata era mereu preocupat de viitorul tinerilor. Analiza pliantele candidaților la alegeri, știrile, proiectele derulate în oraș din perspectiva copiilor și a tinerilor. Era destul de trist când vedea atat de mulți tineri plecați sau când întâlnea un tânăr care nu avea un loc de muncă. 

Simți că dăruind copiilor, îl ai astfel mai aproape pe tatăl tău în fiecare zi prin cei mici?

Tata va fi tot timpul aproape de mine. Dar, cât timp voi face bine și voi rămâne un om modest și corect, îi voi onora viața și tot ce m-a învățat cât am fost împreună. Sunt sigură că ar fi foarte fericit să vadă că am înțeles cât de important este să fiu aproape de copii și de tineri, așa cum pot. Pentru că vine o zi în care o sa am vârsta tatălui meu și, atunci, o sa mă întreb ce am făcut pentru cei tineri și pentru copii. Și o să vreau să știu că am făcut. Tata a fost un părinte dedicat mie și surorii mele pentru că a vrut sa ne descurcăm și fără el, pentru că a vrut să nu ne fie frică. Și ne-a învățat suficient pentru ca eu să mă descurc. Cu toate că nimeni și nimic nu-mi va umple golul pe care l-a lăsat, știu că zâmbește atât timp cât oferă un zâmbet unui copil. Tata m-a învățat, încă din timpul vieții, că trebuie să merg înainte și fără el. Îi mulțumesc pentru asta!

Ganduri pe care le-am scris fără să mă gândesc la întrebări:

Îmi doresc tare mult ca povestea mea să inspire alți oameni. Poate să fie o sursă de inspirație pentru copiii care se simt copleșiți. Sper să devenim mai buni cu cei din jurul nostru, dar și cu noi. Să nu mai judecăm atât de des și să încercăm să ne acceptăm așa cum suntem. Chiar dacă o situație din viața ta pare că este greu de suportat și simți că ai pierdut direcția sau că nu mai vezi vreo cale de ieșire, întotdeauna, în alt colț de țară sau lume, cineva a simțit la fel. Să ne căutăm printre noi, să ne găsim, să ne ascultăm și să învățăm. Nimeni nu trebuie să treacă singur prin greutăți! Oricât de nepregătit te găsește o situație de viață, la fel cum mi s-a întâmplat mie, acordă-ți timp și nu-ți pierde speranța, sunt sigură că întotdeauna vei găsi o modalitate prin care să depășești cu bine momentul dificil. Dacă simți că nu poți singur, încearcă să cauți ajutor!

Să ne ascultăm, să ne oferim timp. Fiecare om are o poveste din care avem ce învăța! Fiecare dintre noi are propria istorie, să fim mai răbdători și să ne ascultăm, să învățăm unii de la alții. Împreună suntem puternici în fața oricărei încercări!

Să facem bine fără să așteptăm ceva la schimb. Să întindem o mână aproapelui nostru, fără să așteptăm laude sau mulțumiri.

Pentru fiecare vine o zi când viața se termină, dar până vine acea zi, să trăim frumos, în pace, liniște și să ne dorim tot timpul să fim mai buni! Să lăsăm o lume mai bună celor care vin după noi! Să ne bucurăm de fiecare clipă împreună, de fiecare amintire pe care o avem și să apreciem oamenii de lângă noi! 

Cătălina este unul dintre oamenii de bine care au strâns fonduri pe Galantom pentru cauzele sociale în care cred. Le mulțumim tuturor și sperăm să te motiveze poveștile lor. Iar, cu ocazia GivingTuesday, te invităm și pe tine să-ți facem un Portret de Galantom, alături de fotograful Cristian Șuțu. Spune-ne ce faptă bună ai făcut în cursul anului sau ce vrei să faci în Săptămâna Generozității și înscrie-te în linkul de mai jos.

About Author

Andrei Chirtoc

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.