Sunt Laura Belecciu, moldoveancă mândră de la Iași, fost model internațional, om de televiziune fugar și poate cel mai bun consultant în comunicare.

Mustesc de modestie și ăsta cred că e cel mai mare defect al meu. Da, îmi place să râd mult. De mine și cu mine. Cred că veselia ajută mult. Asta pe lângă o vorbă bună face multe.  

De când m-am întors în Romania, adică acum 10 ani, am fost implicată în tot felul de acțiuni de voluntariat pe partea de mediu.

Am plantat sute de copaci, am făcut curățenie în diferite locuri din natură, am strâns bani pentru împăduriri, am urlat și mi-am luat gaze-n ochi pentru Roșia Montană. Am fost ba cu hârlețul în mână în haine de scandal, ba în rochie de seară făcând frumos la oameni generoși. La Colectiv am fost voluntar în prima linie. A fost o experiență foarte grea pentru mine. Nu am să exemplific aici toate lucrurile care s-au întâmplat sau pe care le-am facut atunci, însă am să spun încă o dată care a fost cea mai importantă lecție pe care am învățat-o atunci: ajutorul tau, oricat de mic ti s-ar parea, conteaza enorm!

Având în vedere activările mari făcute de ONG-uri împreună cu companii mari, cu bugete pe măsură, poți avea impresia că nu vei ajuta cu mare lucru. Că nu vei aduce o schimbare neapărat sau că nu va conta. Uităm că lucrurile de care ne bucurăm zilnic și pe care le percepem ca fiind normale, sunt de fapt privilegii de care alții nu se bucură.

Că ești sănătos, că ai un acoperiș deasupra capului și ai ce pune pe masă la cină este absolut minunat! E imposibil să te gândești că un copil merge la culcare din nou flămând? Sau că altul își începe viața singur după ani în care a fost instituționalizat? Că viața unui copil depinde de un zbor spre un anume spital? 

Acum 4 ani am decis pentru prima dată să-mi dăruiesc ziua de naștere folosind platforma voastră. I-am ales pe cei de la Hope and Homes for Children Romania pe care îi am aproape și pentru care mai fac muncă pro bono când am ocazia. Am strâns fonduri pentru ca Vlad, student la Arte in Cluj, să-și poata organiza o primă expoziție de pictură. A fost și o coincidență personală pentru mine. Mama mea, convinsă că voi fi băiat, mă alinta Vlăduț când eram în pântec. 

Acum sunt și eu mamă. Cum se apropia prima aniversare a Lunei, fiica mea, am simțit că i-ar plăcea să bifeze prima ei faptă bună. Așa că, m-am hotărât să organizez o strângere de fonduri cu ajutorul vostru și i-am dăruit ziua de naștere.

Mi-a fost foarte ușor sa-i aleg pe cei de la Blondie. Am o admirație cât Casa Poporului pentru ce face Adelina. Este de o putere cum nu îmi pot închipui. Am plâns în hohote citindu-i povestea și îmi este imposibil să înțeleg nivelul enorm de altruism de care dă dovadă.

Sunt un om puternic, însă am o sensibilitate uriașă care unoeri mă doboară și frânge bucăți din mine. Dar știu că le și pun înapoi când fac bine. 

Reacțiile la ce fac sunt împărțite, nu am să te mint. Dacă nu ești empatic, dacă nu te implici direct în vreun fel, dacă nu iei în piept contactul cu oamenii, atunci poți privi cu ochi superficiali. Unii nu înțeleg cât de mult pot ajuta.

Cred că dacă am învăța cu toții să ne bucurăm din toata inima de lucrurile pe care le luăm de-a gata și credem că ni se cuvin, viața noastră ar fi mai frumoasă. Cu orice gest care ți se pare mic poți face viața altuia mult mai frumoasă. Și un zâmbet și o vorbă bună fac mai mult decât îți poți închipui!

#ziuatarescriepovestea

Și tu poți sprijini o cauză apropiată ție. Dăruiește-ți ziua de naștere pe https://ziuata.galantom.ro/ sau descoperă alte obiceiuri de strângere de fonduri peer-to-peer.