Elena Cîrîc lucrează de mai bine de zece ani în online. De la publicitate, la sociale media, la blogging, le-a făcut pe toate. Ba chiar spune despre ea că a crescut pe Twitter. Elena e zvâc de energie, care iubește viața, oamenii și natura, chiar dacă uneori se poate pierde în online. O găsești pe blogul personal, pe care-l crește de vreo 12 ani,sau pe Instagram unde se joacă în povești scurte.

Am vrut să povestim cu Elena fiindcă ne-a impresionat campania ei de anul trecut prin care, alături de Asociația „Există viață după doliu”, s-a adresat persoanelor care și-au pierdut recent partenerii sau partenerele de viață. Elena și-a dăruit ziua de naștere pentru a sprijini vindecarea unor persoane apăsate de decesul celor dragi, dar în același timp și pentru a găsi o cale de a face pace cu un 2020 destul de nesuferit.

Înainte de a începe campania din decembrie, anul 2020 te-a provocat pe plan emoțional în direcții imprevizibile și destul de costisitoare
emoțional, așa că aș vrea să te întreb dacă acele experiențe te-au ajutat să te
gândești la cei din jur și în ce fel ți-au inspirat campania?

Da, anul trecut a fost greu. Nesuferit. Cred că spre final de an, când se apropia
aniversarea mea, simțeam nevoia să trag cumva linie. Douăzeci douăzeci e anul
în care ar fi trebuit să mă îmbrac în rochie de mireasă și să dansez mult tango.

În schimb, am stat 2 luni DOAR în casă, în singurul concediu pe bune am fost
implicați într-un accident de mașină care aproape s-a soldat cu daună
totală la mașina noastră (fără să fi fost în vreun fel vina noastră), mama și bunica au
făcut o formă nasoală de covid (internate 20 de zile), am fost la 2 înmormântari
apropiate la distanță de o săptămână… Si-am muncit mult, printre altele.
Însă, cu toate astea, la final de an eram bine. Eram bine cu mine, sănătoasă și iubită. Și
simțeam că n-am nevoie de cadouri, că am tot ce-mi trebuie.

Am înțeles de la asociație că ați pornit împreună campania Grup de suport
“Planuri de viitor inspirate de un dor” și aș vrea să te rog să ne descrii cum ți-a
venit această idee? Cum ai experimentat tu până acum dorul sau doliul și ce te-a
ajutat să faci față suferinței? Cu ce lecții te-au lăsat acele perioade și în ce mod
speri să ajuți alte persoane care trăiesc acele suferințe?

Întâi mi-a intrat în cap ideea că vreau să-mi donez ziua de naștere. Apoi am căutat pe
Galantom printre cauzele disponibile. Erau multe asociații acolo către care aș fi putut
face cu inima împăcată o donație oricând. Însă, tot analizând, mi-am dat seama că
trebuie să fie o cauză cu care eu chiar să rezonez, o cauză puternică, pe care să aibă
sens să o susțin eu. (De ce eu?) Și-așa m-am dus cu gândul la asociatia „Există viață
după doliu”, pe care am descoperit-o cu vreo 7 ani în urmă, după moartea tatălui meu.
Mi s-a părut și atunci și mi se pare și acum că are un nume semnificativ, și că dincolo
de nume sunt niște oameni care ajută alți oameni să treacă printr-o perioadă extrem de
grea. Despre moarte, doliu și procesarea pierderii am povestit de curând în cadrul
podcast-ului Dialoguri pe canapea.

Ce înseamnă generozitatea pentru tine? Poate ne-ai putea povesti cum ai
învățat tu valoarea ei sau dacă a fost un moment în viața ta care te-a ajutat să-ți
dai seama de ce avem nevoie de ea sau cât de mult ne ajută ea la nivel indiviual?

Când am citit Omul Generos al lui Tor Norretranders am găsit o confirmare de care
aveam nevoie la momentul respectiv. A fi generos e mult mai profitabil pe termen
lung decât a fi egoist. Lăcomia, egoismul și xenofobia caracteristice omului din
societatea modernă nu sunt investiții profitabile.

Eu cred că ajutându-i pe alții ne ajutăm pe noi. Ne simțim bine atunci când facem
lucruri nemaipomenite și asta conduce la alte lucruri bune. „Generozitatea și
creativitatea sunt o consecință a sexualității noastre și a selecției ei speciale. Nu
degeaba cuvântul generozitate vine de la cuvântul latin genus, care înseamnă sex,
neam, familie.

Când generozitatea este înrădăcinată în neam și sexualitate, asta înseamnă de
asemenea că este constant realimentată: vrem mângâieri, bunătate, afecțiune,
prietenie și contact fizic. În fiecare zi. Douăsprezece îmbrățișări pe zi. Este un motor al
vieții de zi cu zi: vrem dragoste, așa că suntem creativi și generoși.”

Așadar, satisfacerea egoului are un rol subconștient în nașterea altruismului pur.
Și atunci când facem bine, trăim și noi satisfacția că am fost de ajutor. Ne simțim bine
cu noi

Pe 31 decembrie, când am văzut că s-au strâns 6,545 RON din 73 donații, am fost
extrem de fericită. Pur și simplu nu-mi venea să cred că oamenii din jurul meu mi-au
făcut un asemenea cadou.

Campania ta a fost un adevărat succes și știi deja că ești un SuperGalantom
(Felicitări!), așa că te invit să ne spui ce ai făcut pentru a ajunge la o sumă triplă
față de cât ți-ai propus inițial? Ce demersuri ai luat pentru a determina oamenii să
doneze pentru cauza ta?

Mulțumesc! Vă spun sincer că am avut mari emoții când am setat campania, cu 3 zile
înainte de ziua mea, cu ținta de 2020 RON. Mi se părea greu de atins această sumă, și
mi se părea că o sumă de genul 500 RON ar fi percepută ca un eșec personal (deși,
chiar dacă aceea ar fi fost situația, n-ar fi trebuit deloc s-o consider un eșec, era mai
mult decât nimic)
Cred că au fost mai multe lucruri care m-au ajutat:

• Cauza aleasă, o cauză puternică pentru mine, dar și pentru oamenii din jurul
  meu.
• Poza reprezentativă & descrierea personalizată
• Timing-ul – faptul că era final de an și probabil mulți alții, ca mine, voiau să tragă
  linie
• Update-uri dese în comentariile postării de pe Facebook + în stories pe
  Instagram/Facebook. (ex: ”755 de lei strânși în mai puțin de o oră! Am început să
  cred că e posibil chiar să atingem target-ul până la ziua mea”)
• Implicarea zilnică, timp de 3 zile; am fost acolo, prezentă în comentarii,
  mulțumind oamenilor care au susținut cauza
• Am folosit sugestiile Galantom, am tradus banii în beneficii, atât cât am putut, pe
  proiectul de față.
• Am folosit cifre concrete, care să transmită credibilitate (ex: “Să știți că fiecare 1000 lei asigură încă un loc gratuit la grupul de suport Planuri de viitor inspirate de un dor”)
• Nu în cele din urmă, am fost eu, așa cum mă știau prietenii.

De ce i-ai propune sau i-ai recomanda unei persoane să-și dăruiască ziua de
naștere? Care crezi că au fost câștigurile/beneficiile personale ale acestui gest
pentru tine?

Fiindcă poate fi cel mai frumos cadou pe care ți-l poți face! Mie mi-a dat încredere în
mine că atunci când îmi propun pot face lucruri care să conteze, care să ajute, care să
schimbe ceva.

Poți să-ți dăruiești și tu ziua de naștere sau să încerci să adopți un nou obicei pentru o cauză în care crezi.