Marina Batog are 37 de ani și lucrează în domeniul regenerării urbane. Marina a ales să dăruiască botezul primului ei copil, donând cadourile primite și susținând Fundația Humanitas Pro Deo. Află-i povestea și lasă oamenii buni să te inspire!

Despre generozitate am învățat – observând, de la părinții mei. N-am vorbit niciodată în mod explicit despre asta. A făcut mereu parte din firesc. 

Am crescut până la majorat la țară, în județul Buzău, așadar într-o comunitate mai mică. Părinții mei au fost ambii profesori peste 35 de ani la școala din sat și au fost foarte implicați în comunitate. Implicarea asta civică a lor și generozitatea nu lua forma unui ONG, a unui demers filantropic deliberat, ci a fost tot timpul expresia modului în care s-au raportat ei la comunitatea școlii, la generațiile de elevi pentru care au fost dascăli. Organizau multe tabere (mai ales pe vremuri, cand funcționa mai bine sistemul de stat de tabere) și excursii. Pentru mulți dintre copiii crescuți într-un sat de câmpie, în familii cu posibilități materiale reduse și părinți trudiți la munci agricole, astea au fost primele ocazii de a părăsi satul și a vedea și altceva: o pădure, un oraș mare, o grădină zoologică, un munte și-o cascadă. Mi-a rămas în minte conversația asta cu tata, care a fost profesor de geografie, tocmai întors dintr-o excursie prin Bucegi cu copiii, că unii nici nu văzuseră o pădure niciodată. Așa e, dacă trăiești la marginea Bărăganului și mergi cu vaca sau la câmp când nu ești la școală, n-ai acces la așa multe lucruri pe care alții le iau „for granted”. 

Mulți ani după, acum, în activitatea mea profesională – și mai ales în ultimii ani – am lucrat mult în comunități foarte sărace. Așa am cunoscut-o pe Flori, care lucrează cu copiii din cartierele foarte sărace ale Reșiței. Copiii de-acolo nu merg la câmp și au văzut și pădure, că-i chiar până lângă strada pe care locuiesc, dar mulți n-au ieșit niciodată din cartier. 

Mi-a plăcut întotdeauna botezul, ca sărbătoare a venirii pe lume a unui copil. Context de bucurie și adus împreună prietenii și rudele părinților, adică rețeaua socială în care se va fi născut, pentru a-l cunoaște și a-i oferi daruri și povețe ca pentru începutul vieții. La petrecerea de Botez a lui Codrin, primul meu fiu, am făcut un Oracol, cum aveam când eram eu la școală, în care mi-am provocat prietenii să scrie cum și-l imaginează ca adult, să-i lase gânduri, urări etc. Am primit o sumedenie de cadouri, cu unele se joacă și acum Codrin. Iar darurile în bani am rugat a fi direcționate către Flori, care a organizat cu ei o tabără pentru copiii din cartier, la Băile Herculane. Așa, din daruri am generat și mai multă bucurie. 

În primul an de viață al lui Codrin m-am mai dedicat unei „nașteri” – aceea a Fundației Comunitare Buzău. Am mai făcut fundraising, de data asta cu mult mai multă intenție și asumare, pentru a strânge fondurile necesare înființări fundației. A fost un pretext tare frumos de a mă reconecta cu colegii mei de liceu, cărora le-am scris cu această ocazie, și de a contribui împreună la dezvoltarea unei fundații comunitare în județul nostru natal. 

Am să mai fac fundraising, cu siguranță. Sărăcie există, fiindcă resursele sunt inechitabil împărțite și sunt foarte necesare mijloacele/ contextele prin care surplusul unuia să fie ajutat să atingă nevoia altuia, spre bucuria amândurora.

Marina este unul dintre oamenii de bine care au strâns fonduri pe Galantom pentru cauzele sociale în care cred. Le mulțumim tuturor și sperăm să te motiveze poveștile lor.

Vezi cum poți susține o cauză socială strângând fonduri prin Galantom mai jos: