Nicoleta Vaia – Portret de Galantom

Nicoleta Vaia are 47 de ani și e juristă. Până acum a renunțat la cafea, zahăr și la consumul de plastic, dar și-a dăruit și ziua de naștere – toate acestea pentru a susține Asociația Suport Mastocitoză, ce luptă pentru boala de care și ea suferă. Află-i povestea și lasă oamenii buni să te inspire!

Ai avut un model de generozitate?

Nu știu dacă am avut neapărat un model de generozitate. Am crescut într-o familie foarte modestă și niciodată nimeni nu și-a pus problema să nu îl ajute pe celălalt. 

Când ai făcut prima faptă bună despre care îți amintești?

La 5 ani, atunci am început să o însoțesc pe mama la cozile pentru mâncare sau pentru butelie, pentru a ajuta întreaga familie. Pentru alimente, mă trezeam de 2-3 ori pe săptămână la 4 dimineața, de multe ori eram strivită la cozi, dar eram fericită că pot ajuta familia. Pentru butelii, confirmam lista la 12 noaptea și la 2 noaptea eram acolo cu mămica, de două ori pe lună. 

Voluntariat am început să fac la 16 ani când, într-o noapte cu lapoviță, la 3 dimineața, mă întorceam de la un copil căruia îi făceam injecții (eram elevă la sanitar) și căruia nu am vrut să îi iau bani. Era o familie săracă și avea mulți copii. M-am oprit pe drum, ghetele mele erau rupte, îmi intra apă cu zăpadă în ele, dar totuși refuzasem banii. Atunci mi-am zis: nu plec de aici până nu înțeleg de ce am făcut asta. Și a venit răspunsul: am făcut asta ca să fac bine, vocația mea e să fac bine. Și așa a început totul.

Ce te-a făcut să rezonezi cu cauză aleasă?

Nu aș accepta pentru nimic în lume ca cineva, oricine ar fi persoana respectivă, să aibă durerile crunte pe care eu le am în mastocitoză, iar eu să pot face ceva și să nu fac. 

Ce te-a motivat să nu renunți?

Iubirea față de oameni. 

Te-ai simțit sprijinită de către cei din jur?

Familia și medicii au fost sprijinul meu cel mai important. 

Ce a fost cel mai greu în provocarea pe care ai acceptat-o?

Când am fost reclamată la Ministerul Sănătății de o pacientă pentru că a trebuit să vină gratuit la București, unde trebuia să facă consultația, să primească rețeta și cromoglicatul gratuit, însă ea ar fi vrut să ia medicamentul de la parterul blocului unde stă, din orașul ei. 

De ce este important să fim generoși?

Cred că ar trebui măcar să lăsăm Binele să se întâmple, fie prin noi, fie prin ceilalți, pentru că întreaga creație are nevoie de Bine. 

Cum ai defini generozitatea? Ce înseamnă un om generos?

Generozitatea e locul comun al Binelui. Oamenii generoși sunt la fel ca toți ceilalți, doar că nu au uitat să fie atenți la tot ceea ce e în jurul lor. 

Ce provocări implică boala ta și cum reușești să le faci față?

Uneori mă privesc din exterior și mă întreb de unde atâta fericire de a trăi, câtă există în mine? Nu pot mânca, respira, îmbrăca, interacționa cu oamenii, fără 30 de pastile pe zi. Am una dintre cele mai rare forme ale bolii și mai am încă trei mutații genetice care, împreună cu boala, sunt incompatibile cu viața. Și totuși, mă iubesc mult și nu încetez să mă bucur de viață.

Ce crezi că ai reușit să schimbi prin paginile de fundraising create de tine? E lumea mai conștientă de această boală?

Cifrele vorbesc cel mai bine, zic eu. În 2008, când am fost diagnosticată, nimeni nu știa încă în România de mastocitoză, cu excepția a doi medici, care mă diagnosticaseră. Azi am reușit să fac să fie: Centrul European de Excelență în Mastocitoză România coordonat de AKH, Centrul Național de Boli Rare Hematologice, să fim parte a Registrului Internațional de Mastocitoză, să avem o rețea de medici super specializați cu timp de diagnosticare la fel ca în Germania.

Cum te simți când vezi că oamenii sunt implicați și interesați de soarta celorlalți?

Sunt fericită, pentru că a construi Binele înseamnă să fii fericit. 

Ai strâns până acum sume mari de bani, cum ai reușit?

Prin onestitate, credibilitate, utilizare ireproșabilă a banilor strânși în cei 31 de ani de voluntariat, acestea sunt atuurile mele. 

Ai renunțat atât la zahăr, cât și la cafea. Cum a fost experiența? Ai reușit să duci provocarea până la capăt?

Boala m-a învățat că pot renunța cu ușurință la aproape orice e material. Sigur că da, am reușit să duc experiența aceasta până la capăt. 

La ce ai mai fi dispusă să renunți pentru o faptă bună?

La a-mi cumpăra haine timp de un an.

Nicoleta este unul dintre oamenii de bine care au strâns fonduri pe Galantom pentru cauzele sociale în care cred. Le mulțumim tuturor și sperăm să te motiveze poveștile lor. Iar, cu ocazia GivingTuesday, te invităm și pe tine să-ți facem un Portret de Galantom, alături de fotograful Cristian Șuțu.  Spune-ne ce faptă bună ai făcut în cursul anului sau ce vrei să faci în Săptămâna Generozității și înscrie-te în linkul de mai jos. 

About Author

Andrei Chirtoc

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.