Diversele cercetări în psihologie, sociologie sau sociobiologie au încercat să identifice sursa motivațiilor comportamentelor prosociale sau de ajutorare. Pe lângă bucuria unei fapte bune, pe care o simțim în fiecare moment în care dedicăm energie, timp și resurse persoanelor care au nevoie de sprijin, cercetătorii explică, prin diferite abordări, de ce simțim nevoia să îi ajutăm pe ceilalți.  

Suntem buni datorită moștenirii genetice

Multe cercetări sociologice fac apel la ideea că trăsături precum bunătatea sau altruismul sunt înnăscute și pot fi explicate printr-o predispoziție a naturii umane, cea de a-i ajuta pe cei care sunt în suferință.

Ideea de bunătate ca un dat, o trăsătură înnăscută, a fost validată și de studiile în comportamentele copiilor (ex. Tomasello et al. 2012), care manifestă încă din primul an de viață forme primare de comportament prosocial, cum ar fi acțiunea de a oferi celor din jur din resursele lor sau cea de a-i ajuta pe ceilalți să-și atingă obiectivele.

Explicațiile vin și din neurobiologie, unde cercetările prin imagistică cerebrală au identificat că anumite regiuni ale creierului se “aprind” atunci când ne gândim la a oferi ajutor sau atunci când facem fapte bune. Aceste regiuni sunt responsabile în procesarea emoțiilor și sunt identificate în cortex.

Sau.. suntem buni pentru că așa învățăm să fim?

O direcție pe care majoritatea psihologilor o consideră validă este că învățarea unui comportament social în copilărie socială ar putea fi sursa comportamentelor prosociale, de ajutorare sau altruiste. Pe scurt, în această abordare, am învăța să fim buni și să ajutăm, fie printr-un mecanism de recompense, fie printr-un comportament mimetic, imitând adulții din jur.

De aici a apărut și o perspectivă normativă, care indică normele sociale ca fiind cele pe care le respectăm atunci când ne implicăm sau dăruim celor din jur. Aceste norme sunt definite în literatura de specialitate ca fiind “așteptate” și implică norma de reciprocitate directă (îi ajutăm pe cei care ne ajută, din datorie) dar și o normă generică, de reciprocitate socială, conform căreia e bine să-i ajutăm pe cei care au nevoie, fără a proiecta o recompensă pentru faptele noastre.

Ce e comportamentul prosocial?

Termenul este folosit în psihologia socială și desemnează acele acțiuni realizate cu intenție, orientate către conservarea, susținerea și promovarea unei valori sociale, fără a aștepta o recompensă materială sau morală. Comportamentul prosocial este un comportament voluntar, de a face ceva ce e bun pentru oameni sau pentru societate în întregul său.

Sănătatea mintală beneficiază de consecințele faptelor bune

A fi alături de cineva care are nevoie de ajutor și de a acorda resurse acestuia ne aduce o stare de bine, conform psihologilor. Comportamentul prosocial este, deci, în beneficiul ambelor părți, și a celui care primește ajutor, dar într-un mod mai subtil, și în beneficiul celui care oferă sprijin. Studiile arată că există, de exemplu, un impact pozitiv al comportamentului social în cazul celor care fac voluntariat, impact care se traduce în niveluri reduse de stres, anxietate sau depresie. 

Galantom.ro este platforma de fundraising peer to peer care ajută oamenii de bine din România să strângă fonduri pentru proiectele ONG-urilor care aduc schimbare în comunitate.

Îți punem la dispoziție, pe Galantom.ro, instrumentele de care ai nevoie, pentru a-ți aduce contribuția, prin strângere de donații, la o cauză pe care dorești să o sprijini. Dăruiește-ți ziua de naștere, adoptă o provocare sportivă sau un obicei bun, totul pentru a strânge fonduri pentru un ONG ales de tine! 

Galantom.ro este un proiect non profit al Asociației OneKind, a cărei misiune este să îi inspire pe oameni să fie generoși, creând instrumente și contexte în care aceștia să își pună în valoare generozitatea.