Sînzi are 27 de ani și lucrează în mediul ONG de șase ani. Timp în care a trecut prin multe roluri – a fost fundraiser stradal pentru SOS Satele Copiilor, coordonator de voluntari pentru programul YouthBank București, iar acum e specialist de comunicare la Asociația pentru Relații Comunitare.

A crescut în Brașov, într-un cartier periferic, iar generozitatea a apărut în viața ei prin ritualurile de comemorare a străbunicilor ei, sau cum îi numește ea „stră-mamaie și stră-tataie”. Cu ocazia amintirii acelor zile, ea și familia ei ofereau mâncare oamenilor fără adăpost de pe lângă biserică. Pe lângă asta, bunicii și părinții ei donau constant în cutiile de donații din hypermarket. Așa a apărut generozitatea în viața ei.

Dar de când e a la Asociația pentru Relații comunicare, a descoperit o altă față a generozității.

„Generozitatea e un drum cu 2 sensuri între cel care donează și cel care primește. Trebuie să fie făcută rațional, demn. Trebuie să îți pui niște întrebări vis-a-vis de lucrurile pe care îți dorești să le schimbe donația ta. E important să susții cauze transparente, care te informează despre ce fac cu donația ta. E important ca generozitatea să fie de lungă durată ca să facă o diferență.

Am învățat că generozitatea ia multe forme și că, indiferent de formă, generozitatea e iubire. Și e un sentiment mișto să dai și să primești iubire :).”

Acum se pregătește pentru cursa de 10km din cadrul Raiffeisen Bank Bucharest Marathon ~ 2020 , unde, prin eforturile ei atletice și de fitness, strânge fonduri pentru a sprijini Fondul Scaunelor Rulante. Inițiativă a Fundației Motivation prin care achiziționează scaune rulante pentru persoanele cu dizabilități locomotorii.

Sînzi și-a propus să strângă bani pentre trei scaune rulante, dar între timp oamenii au donat de șase! Poți să o motivezi și tu cu o donație aici.

Ce te-a determinat să alergi pentru o cauză și cum ai aflat că poți ajuta în forma asta?

Acum 2 ani începuse un soi de competiție la noi în birou legată de cine aleargă, cât aleargă, dar eu am alergat acolo, dar eu am alergat dincolo. Și dintr-o glumă în alta, am zis hai, dacă tot zicem că suntem atât de sportivi, vă dați seama ce am putea să facem împreună?

Hai să ne înscriem la o ștafetă de maraton!

Eu am plecat în concediu înainte să ajungem la o finalitate cu discuția și am zis că acolo s-a terminat aventura noastră. Dar când m-am întors treaba tot serioasă era așa că s-a terminat cu înscrierea noastră ca #TeamARC pentru Fundația Motivation România și am alergat în octombrie 2018 o ștafetă de maraton cu colegii mei, George, Laszlo și Mihai.

Care sunt motivele pentru ai ales să sprijini Fundația Motivation și cauza lor? 

Cred că am un simț al dreptății mult prea ascuțit în unele momente, ceea ce nu mă avantajează mereu (râde).

Nu o dată am atras atenția persoanelor care parcau pe locurile destinate persoanelor cu dizabilități. Mi se pare că e un lucru atât de mic pe care poți să îl faci, să respecți că locurile alea au scopul lor.

Pe lângă asta, cred că e dreptul fiecăruia dintre noi să trăim o viață liberă, neconstrânsă de limitări care ar putea foarte bine să nu existe, în primul rând. Limitările pot fi lucruri la care nu mă gândeam înainte, de la lifturi nefuncționale la trotuare înalte, la instituții fără rampă și până la locurile de parcare de care ziceam mai devreme.

Fundația Motivation face o treabă extraordinară să redea libertatea despre care vorbesc și ăsta e principalul motiv pentru care îi îndrăgesc atât de mult. M-am întâlnit la un moment dat cu Erika și Monica de la ei și am ajuns să stăm de vorbă peste 2 ore, chiar dacă inițial am zis că ne vedem un pic.

Mi-a plăcut mult pasiunea cu care vorbeau de cauză și toate informațiile pe care mi le-au dat despre importanța unui scaun rulant de calitate, făcut pe mărimea ta, pentru sănătatea și viața ta socială. Mi-am dat seama că e o cauză foarte importantă pentru o problemă de care trebuie să fim conștienți cu toții.

De atunci mereu mă gândesc la locurile în care merg zilnic – sunt accesibile pentru scaun rulant, au loc de parcare?

Cum au reacționat oamenii din jurul tău când au văzut, sau le-ai spus, că anul acesta te-ai provocat la cursa de 10km în cadrul maratonului Raiffeisen Bank Bucharest Marathon ~ 2020 ?

Sincer, am avut nevoie de un pic de încurajare ca să mă apuc de treabă și colegul meu, Mihai, cu care am alergat acum 2 ani, a fost prima persoană care mi-a zis: „bagă-te!”.

Primele donații au fost de la familia mea și m-au impulsionat, că uneori familia e cel mai dificil public pe care îl ai. Apoi prietenii și colegii mei au intrat repede în schemă și au fost alături de mine.

Mă emoționează fiecare donație pe care o primesc și fiecare mesaj pe care îl văd pe Galantom și asta îmi demonstrează că este o cauză importantă pentru cei din jurul meu. Și că, de ce nu, îmi fac treaba de fundraiser bine. 

https://www.facebook.com/sinzyx/videos/2970295543079137

Cum te pregătești pentru evenimentul din octombrie?

Aș vrea să spun că am un program bine pus la punct și că o să fie floare la ureche să alerg 10 kilometri în octombrie, dar nu îmi place să mint. Încerc să ies la alergat cât de des pot, dar mi-a cam pus bețe în roate canicula din ultima vreme.

Când nu reușesc să ies în parc, îmi place să fac exerciții în casă, mai ales că mi-am descoperit o pasiune ascunsă pentru greutăți.

Și cel mai important, mă pregătesc să ajung la cursa din octombrie cu fonduri pentru cât mai multe scaune rulante 🙂 la momentul acesta am început să strâng suma pentru al 7-lea.

Oare ne-ai putea descrie un pic starea pe care ai avut-o acum doi ani când ai terminat prima provocarea sportivă la care ai participat?

Când am trecut linia de finish am fost foarte fericită.

1 – pentru că am reușit să termin într-un timp onorabil și că nu m-au renegat colegii mei de echipă.

2 – fiindcă că am reușit să ne atingem targetul de fundraising!

Ne propusesem să strângem suficiente fonduri pentru 4 scaune rulante și am reușit să strângem în final pentru 5 și încă un pic. Am avut mulți donatori chiar în ziua cursei, așa că a fost un sentiment foarte mișto să deschid pagina de Galantom și să văd că sunt mai multe donații decât când am luat startul.

A fost distractiv să alerg cu colegii mei și mi-a plăcut mult că am alergat împreună ultimul kilometru din cursă. Dar clar, faptul că am depășit targetul și că Motivation a putut să ofere scaune rulante unor persoane cu dizabilități întrece orice alt sentiment.

Cum ai convins oamenii să susțină cauza ta? 

M-am gândit cam cum aș vrea să arate campania mea de fundraising și mi-am amintit de ce tot spun fundraiserii pricepuți din jurul meu – oamenii donează mai întâi pentru omul din fața lor, apoi pentru cauză.

Concluzia a fost că prietenii mei vor aprecia sinceritatea mea și că vor dona dacă îi fac să simtă ceva în legătură cu campania. Așa că m-am prezentat eu pe mine, care nu mă prea pricep să alerg, dar am pisici și nu mi-e frică să le folosesc, care trec prin toate aceste peripeții încercând să mă antrenez pentru o cursă de 10 kilometri, cu mașina de gunoi, cu sprinklerele, cu alergiile.

Mă folosesc de Facebook să îmi promovez campania, am un format standard când scriu câte o postare despre campanie, le mulțumesc mereu donatorilor mei și încerc să pun accentul pe efectul pe care îl are implicarea lor.

Nu e atât că am strâns 3050 de lei împreună, cât e că am strâns suficient de mulți bani ca 6 persoane cu dizabilități să primească scaune rulante de calitate care le vor reda libertatea de mișcare.

Un bonus e că uneori mai apar pisicile mele în peisaj, pe post de gantere. Nu sunt cele mai cooperante partenere de sport, dar cred că încep să se resemneze. Doar e pentru o cauză bună…

Din fericire, am alături de mine niște oameni extraordinari care au donat pentru campanie, cărora le mulțumesc și cu ocazia asta. Datorită lor, am crescut targetul inițial de la 1500 de lei la 2500 de lei. De curând l-am depășit și pe acesta și mesajele pe care le primesc mă fac să cred că reușim să mai strângem 🙂 , ceea ce mă motivează și mă impresionează.

Ce te face să repeți această experiență de fundraising? 

Sentimentul că fac ceva ce contează, chiar dacă sună ca un clișeu. Că un lucru precum un scaun rulant, care costă doar 500 de lei ca Motivation să îl facă potrivit pentru o persoană cu dizabilități, ajunge la acea persoană și îi dă înapoi o viață independentă.

Dacă pun în balanță suma cu rezultatul, atunci să strâng 500 de lei ca cineva să aibă libertate de mișcare mi s-a părut nu doar important, ci necesar. Plus că cei de la Fundația Motivation mereu m-au făcut să mă simt primită și apreciată și mă bucur că pot repeta experiența pentru ei. 

Și îmi place la nebunie interacțiunea cu cei care donează, e ceva foarte special în relația asta. Că știu că sunt oameni care au încredere în ce fac și mi-o arată printr-o donație și o vorbă de încurajare. Am primit mesaje prin care îmi mulțumeau că am pornit campania și că au putut să doneze pentru o cauză care le inspiră încredere pentru că și eu am încredere în ea. E o experiență frumoasă în care m-am simțit mereu înconjurată de oameni mișto :).

Late edit:

Sînziana a împărtășit despre experiența ei de fundraiser galantom și într-un material video care a fost difuzat la workshop-ul susținut de echipa Galantom la Conferința Națională de Fundraising 2021, organizată de ARC România.

Povestea merge mai departe… 🙂

Aleargă pentru cauza în care crezi — https://sportiv.galantom.ro/!