Sărbătorim 10 ani de Galantom iar în toți acești ani am fost inspirați de generozitatea oamenilor de bine din România și de poveștile lor, multe extraordinare. Le ducem cu noi, mai departe, în povestea Galantom și ți le prezentăm în seria de interviuri Portret aniversar de Galantom #10anidegenerozitate.

Alex Nedea este unul dintre cei mai apreciați jurnaliști din România, o meserie care, așa cum spune și el, implică să scoată la iveală problemele mari ale acestei țări. Însă Alex știe că soluțiile sunt și la noi, iar pentru a-i ajuta pe cei cu probleme e nevoie de implicare și generozitate. De trei ani își dăruiește ziua de naștere și recunoaște că în sfârșit primește cadouri cu adevărat valoroase. 

Află și tu care este persoana care îl motivează să fie generos și ce ți-ar spune ca să te convingă și pe tine să-ți dăruiești ziua de naștere: 

Ce te motivează pe tine să fii generos? A existat o persoană care te-a inspirat la un moment dat în acest sens?

Mama! Mama mea s-a născut într-o familie săracă dintr-un sat prăfuit din Vrancea. Erau patru copii de hrănit dintr-un singur salariu, al bunicului meu. Bunicul era șofer de basculanta la o întreprindere de lângă Focșani. Era o combinație interesantă de om cu vicii și virtuți. Nu știu dacă era tocmai bețivanul satului, dar oricum dormea prin șanțuri. Dar pe lângă viciile lui, era un om integru și un om care, dacă își dădea cuvântul, făcea pe dracu în patru să se țină de promisiune. 

În 1975 mama și unchiul meu au ajuns în același timp în clasa a XII-a și bunicul i-a luat deoparte. Le-a zis așa: „Trebuie să dați la facultate. Vă promit eu că dacă luați admiterea, vă țin pe amândoi la facultate la oraș. Am eu bani, nu vă faceți griji”.
Bunica mea aude discuția și îl ia pe bunică-miu deoparte și-i zice: „ Ia, zi-i, măi, de unde ai tu bani să ții un copchil la facultate? Tu nu ai bani să le dai să mănânce și tu vrei să ții un copil la facultate? Aoleu, dar nu, tu nu vrei să ții un copil la facultate! Tu vrei să ții DOI copii la facultate! Fi-ți-ar capul cela!” 

„Taci, femeie!”, răspunde bunica-miu. „Nu știi câți copii din satul nostru s-au dus să dea la facultate? Ia, zi,  câți din ăia au și luat la facultate? Nu a luat niciunul! Doar nu o să ia acuma taman unul de-al nostru!”

A trecut un timp și, colac peste pupăză, în timp ce mama și unchiul învățau pentru admitere, bunicul a aflat brusc că a rămas fără loc de muncă datorită unei reorganizări la întreprinderea unde lucra. S-au trezit deodată toți fără un venit în casă.

Și apoi, într-o zi de vară, mama și unchiul meu intră împreună în curte și se duc la bunicul: „Tată, surpriză! Am luat la facultate! Am luat amândoi la facultate!”. 

Și bunică-miu face: „Uau! Surpriză!”. Și cât era el ditamai omul, bușește în plâns ca un copil.  Mama povestește că ani de zile a crezut că bunicul plânsese atunci de fericire. De fapt el plângea de disperare. De disperare că își dăduse cuvântul în fața copiilor lui că îi va ține la oraș la facultate dacă iau admiterea. Și acum era pus în fața situației de a nu-și putea ține promisiunea. 

Și cum umbla el buimăcit prin ogradă a găsit undeva aruncată aiurea o carte. Genul acela de maculatură pe care o ții pentru a aprinde focul. Și cartea se numea: „Cum se fac coșurile de nuiele”.  Bunicul a răsfoit-o o dată, de două ori. Și deodată bunicului i-a venit o idee. Avea un plan!

Și-a înhămat mârțoaga la căruță și i-a dat bice la pădure. A umplut o căruță de nuiele, le-a descărcat în mijlocul bătăturii, și cartea deschisă în fața lui, cu o vergea într-o mână și cu alta în cealaltă s-a pus pe asamblat, luând-o pas cu pas, ca-n carte. I-a fost mai greu până a făcut primul coș. Apoi a început să le facă din ce în ce mai repede. Și a lucrat zi lumină până a umplut o căruță cu coșuri de nuiele. 

Apoi a înhămat din nou calul și s-a dus la cooperativa agricolă din sat. Le a propus așa: „Vă dau coșurile astea toate. Vă trebuie la cules porumbul. Vi le dau fără bani. Dar pentru fiecare coș gol pe care vi-l dau, voi îmi dați o cantitate de făină cât ar încăpea în două coșuri”. Și bunică-miu avusese grijă să facă niște coșuri tare mari. Așa a golit căruța de coșuri de nuiele și a umplut-o cu saci de făină. Mai departe, făina, care era mai ușor de vândut, a dat-o pe bani. Apoi a repetat figura timp de patru ani, cât a durat facultatea copiilor, de ajunsese bunicul să umple județul de coșuri de nuiele. 

Mama mea a ajuns profesoară de biologie la Iași, dar nu a uitat niciodată cât de aproape a fost să nu se poată desprinde de sărăcia satului în care s-a născut. Nu a uitat că ar fi putut rămâne de căruță dacă nu ar fi fost căruța cu nuiele a bunicului meu. Așa că în ultimii zece ani mama mea, alături de tatăl meu, caută elevi săraci din satele din Moldova care visează să ajungă medici. Și pentru că sistemul de învățământ în România e în așa fel încât să îi fie aproape imposibil unui elev să ia admiterea la medicină fără să facă meditații, părinții mei îi meditează gratuit.  Până acum au reușit să ajute peste 130 de tineri să intre la facultate. Vor fi cu siguranță niște medici extraordinari pentru că li s-a predat la timp lecția generozității de către doi profesori care s-au pus în slujba lor fără să le ceară nimic.

Ce te-a făcut să rezonezi cu Fundația Hospice și proiectele lor?

Colegii mei de la Recorder au făcut un reportaj despre Fundația Hospice și așa am aflat de munca extraordinară pe care o fac îngrijind persoane care suferă de boli incurabile și care nu se pot descurca singure. Sunt jurnalist, am o meserie care implică să scot la iveală problemele mari ale acestei țări, dar eu personal am ajuns la aproape patru decenii de viață fără să am nicio problemă majoră. Din recunoștință pentru asta mă tot gândesc ce variante am eu ca să le fac altora viața un pic mai bună. 

Cum ai convinge o persoană să înceapă să se implice în strângerea de fonduri pentru o cauză prin Galantom? 
Eu mi-am dăruit ziua de naștere prin această platformă. Pe lângă faptul că banii strânși au mers către o cauză în care cred cu tărie, eu am mai rezolvat și o mică problemă de-a mea prin asta: „am scăpat” de cadourile de ziua mea. Fac parte dintre acei oameni cărora nu le place să primească daruri. Motivul e că îmi displac lucrurile în exces iar zilele de naștere sunt o ocazie de a primi lucruri de care nu am nevoie. Dar nu am putut vreodată să îi spun cuiva : „Mersi de cadou, dar știi, eu am tot ce îmi trebuie, asta înseamnă că, orice mi-ai lua, e ceva ce e pentru mine în exces”. Așa că direcționându-i de ziua mea pe toți către platforma Galantom am reușit să primesc și eu în sfârșit de ziua mea cadouri de care am cu adevărat nevoie: donații către oamenii în nevoie.

De ce consideri că este important să fim generoși?

Suntem oameni, deci  e normal să ne dorim cu toții să ne facem propria viață mai bună. Dar devenim cu adevărat oameni când devenim preocupați de a le face și altora viața mai bună. Eu personal îmi doresc să fiu în fiecare zi un om un pic mai bun decât ieri. Iar asta înseamnă atât să duc o continuă luptă cu inevitabilul rău din interiorul meu, dar și să distribui binele în exteriorul meu. Iar asta nu o poți face fără generozitate. 

Galantom.ro este platforma de fundraising peer to peer care ajută oamenii de bine din România să strângă fonduri pentru proiectele ONG-urilor care aduc schimbare în comunitate. Anul acesta împlinim 10 ani și te invităm să ne susții, să putem face și următorii 10 ani despre generozitate: detalii aici.

Îți punem la dispoziție, pe Galantom.ro, instrumentele de care ai nevoie, pentru a-ți aduce contribuția, prin strângere de donații, la o cauză pe care dorești să o sprijini. Dăruiește-ți ziua de naștere, adoptă o provocare sportivă sau un obicei bun, totul pentru a strânge fonduri pentru un ONG ales de tine! 

Galantom.ro este un proiect non profit al Asociației OneKind, a cărei misiune este să îi inspire pe oameni să fie generoși, creând instrumente și contexte în care aceștia să își pună în valoare generozitatea.