Andreea Ghenoiu este Directoarea de Creație la Jazz Communication, mamă și unul dintre cei mai mari susținători Galantom. În ultimii trei ani și-a dăruit ziua de naștere pentru cauze diferite, însă cu același scop, sprijinirea copiilor. Am întrebat-o ce i-a motivat decizia de a deveni un Galantom și de a susține cauzele sociale din jurul ei:

• Ce te-a determinat să-ți dăruiești ziua de naștere?

Cred cu tărie că fiecare dintre noi are ceva de vindecat și fiecare își găsește metoda lui. Pentru mine, vindecarea începe când reușesc să dau puțin din mine, sau din ce cred, altora. Mai cred și că vreau multe, dar îmi ies puține pentru că încă nu mi-am găsit calea. Dar și când o găsesc… 😄

• Ce te-a motivat să susții cauza pe care ai promovat-o?

Am ales cauze legate de copii pentru ca astea îmi sunt, în acest moment al vieții, cele mai apropiate de suflet. Cu siguranță și pentru că sunt mamă, cu siguranță și pentru că am văzut mulți copii suferind, cu siguranță și pentru că și eu am avut depresiile mele post-natale și motivele ar putea continua. Aici am glumit mereu că mi-aș fi dorit să fiu Angelina Jolie, dar nu pentru ce își doresc alte femei – banii ei, ci pentru puterea ei de a face charity la nivelul la care face și de a adopta mulți copii. Am noroc că am prieteni buni și, deși în fiecare an am crescut suma cerută, am strâns-o de fiecare dată.

• Cum ți-ai dat seama cât de importantă este pentru tine solidaritatea față de ceilalți?

După ce au plecat ai mei de acasă și am rămas singură în apartament, asta se întâmpla pe la 19 ani, mi-am dat seama că am o întreagă casă la dispoziție să fac niște bine. Așa că, am început să invit prieteni, care trăiau din bursă, să mănânce la mine sau să mai doarmă pe la mine, pentru că era mai frumos ca la cămin. De câteva ori, am invitat și o bătrână, care vindea mărar în intersecție la Lizeanu, să mănânce și să se spele, iar apoi o duceam acasă. Cumva, mi se părea firesc să fac asta. Până atunci mă abținusem pentru că nu eram sigură că ai mei ar fi înțeles de ce vin străini la noi. Nu că n-ar fi oameni buni, dar trăiseră alte vremuri.

Prin facultate, am descoperit un ONG care organiza o zi pe care puteai să o petreci cu un copil din orfelinat. Am încercat asta de câteva ori, dar acum că am copii mi-am dat seama că, să dai unui copil de 4-5 ani un litru de Fanta pentru că asta își dorește, nu e tocmai ok, dar… măcar era fericit.

Am renunțat la asta fiindcă mă durea inima, seara, când îi lăsam înapoi și îmi dădeam seama că poate mai mult suferă pentru că nu pot veni cu mine și că doar îi fac să guste puțin din ceva ce nu vor avea. 

• Cum ai descoperit dorința de a-i sprijini pe alții și cum s-a dezvoltat ea în timp?

Când am intrat în advertising am descoperit că am o forță mai mare decât aceea de a fi voluntar. Am forța de a propaga un mesaj, de a face fundraising. Am lucrat 3-4 ani îndeaproape cu Greenpeace pe multe proiecte ale lor, de la energie regenerabilă la campanii de 2%. Am mers prin țară cu ei, am făcut teatru cu măști create de noi, campanii radio și de print, care au depășit granițele României și și-au atins scopul. Campania despre efectele energiei nucleare a ajuns în expoziții la New York și în Franța, fiind preluată de foarte multe publicații și creând presiunea de care ONG-urile avea nevoie pentru a negocia cu autoritățile. Lucram la aceste campanii nopțile, după proiectele din agenție și, Doamne, cât ne plăcea!

Acum 6 ani am venit la Jazz și am găsit aici oameni care erau ca mine, dornici să facă bine. Așa că aici, practic, am reușit să punem cap la cap cele mai de impact campanii sociale, alături de ONG-uri dragi nouă. Prima a fost “Oprește barbaria, Salvează Ciocârlia”, campania care a schimbat legea vânătorii, salvând ciocârliile de la o foarte posibilă dispariție:

Am lucrat îndeaproape cu unul dintre cei mai mișto și pasionați oameni pe care i-am cunoscut vreodată și care azi nu mai e printre noi. Te pup, măi, Ovidiule și sper să-ți cânte păsările tale acolo unde ești! A doua a fost probabil cea mai cunoscută din Romania: #impreunapentrumagichome:

• Cum ai ajuns la Galantom?

La Galantom, am ajuns eu la ei și ei la mine pentru că vreo 3 ani la rând mi-am dăruit ziua prin platforma voastră, care este o idee minunată. De ce mi-am dăruit ziua? Pai, sincer, am prieteni dragi care îmi sunt alături de 20-30 de ani și care mă întrebau în fiecare an ce să-mi ia. Descoperind Galantom, am vrut să dau un sens acestei întrebari. De câte tricouri și de câte gentuțe are nevoie omul? N-are, vă zic eu. Și, brusc, prin Galantom, totul a devenit mai simplu și mai consistent, în același timp, atât pentru mine, cât și pentru invitații la ziua mea.

Ne vedem și anul acesta pe Galantom! 🤟