Miruna Meiroșu este PR Manager la Curtea Veche Publishing, membru fondator al Asociației Curtea Veche și este pasionată de citit. Educația este unul dintre lucrurile cu adevărat importante pentru ea, așa că anul trecut și-a dăruit ziua de naștere pentru a cumpăra mii de cărți pentru copiii din școlile brăilene, județul ei natal.

• Ce te-a determinat să-ți dăruiești ziua de naștere?

Am învățat pe propria-mi piele cât contează să întâlnești, la momentul potrivit, ajutorul de care ai nevoie. Mi-am dorit să fac pentru copiii din Brăila ceva care să conteze.

Ideea mi-a venit după reuniunea de zece ani de la terminarea liceului și întâlnirea cu foștii bursieri brăileni, dintre care am făcut parte. Mă uitam la ei cu admirație și mă gândeam cât de departe a ajuns fiecare prin propriile forțe, prin educație și muncă. Acum, după ani de zile, erau plecați în lumea largă, dar cu toții își doreau ca celor rămași în urmă să le fie bine. Știam
platforma voastră și m-am gândit imediat că un fundraising ar da tuturor ocazia de a se implica, chiar dacă nu aveau timp sau erau departe.

Propunerea să investim în educație a venit natural. Alături de echipa Asociației Curtea Veche, cu ajutorul sponsorilor, deja străbăteam de ani de zile țara pentru a implementa un program național de lectură. 34 de județe și – cumva – tocmai județul meu nu se afla printre ele. Era un moment bun să fac mai mult. Echipa de la Asociație a fost și ea all in.

• Ce te-a motivat să susții cauza pe care ai promovat-o și cum ți-ai dat seama cât de importantă este pentru tine?

Cauza mea nu este doar a mea. Dacă stau să mă gândesc la copilăriile noastre, îmi e destul de clar că pentru multă lume lucrurile nu au fost ușoare. Educația a fost și este singura soluție sigură pentru o viață mai bună, chiar și atunci când pornești de jos. Câte astfel de cazuri nu sunt în
satele noastre, sau chiar și în orașe? Ce șansă la o viață bună poate avea un copil care crește fără să știe cum să își imagineze un viitor mai bun, sau măcar cum să completeze o cerere?

Aproape jumătate dintre tineri sunt încadrați la analfabetism funcțional. Gradul de manipulare din presă, PIB-ul țării, rata de participare la vot, modul în care știm să ne cerem drepturile, felul în care reacționăm în timp de criză – fie ea sanitară sau economică – toate pornesc de la relația pe care știm să o creăm, la vârsta potrivită, între un copil și o carte.

Trăim într-o lume complicată, care devine din ce în ce mai complicată. Avem nevoie de sisteme performante create de oameni capabili. A investi în cărți și în puterea lor de a schimba lumea este ceea ce pot eu să fac astăzi, pentru că îmi doresc ca cine vine din urmă să vadă clar lumea din jur și să gândească propriile-i gânduri, dincolo de “eu” și dincolo de ziua de azi.

• Fiindcă în campania de susținere găzduită pe Galantom ai cerut oamenilor să doneze pentru viitorul copiilor brăileni, și mai specific pentru accesul lor la educație și informație, aș vrea să te întreb care a fost experiența ta cu cărțile și cu bibliotecile cât locuiai în Brăila? Poate ne-ai putea împărtăși o amintire despre nevoile educaționale pe care le-ai avut ca tânără elevă în Brăila.

Îmi plăceau cărțile de aventuri, albumele de artă, care nu erau multe în casă, dar pe care le devoram, îmi amintesc cât de dragi îmi erau cărțile lui Jules Verne sau poveștile cu Mary Poppins. Am citit și recitit “Singur pe lume” al lui Hector Malot. Îmi amintesc când am descoperit clasicii ruși din biblioteca mătușii mele. Lista mea de lecturi de suflet nu includea neapărat ce era în programa școlară, o excepție erau însă cărțile de geografie, prin care am ajuns să mă plimb prin toată lumea.

Nu era atât de simplu să cumperi cărți când eram eu copil, nu pot să zic că aveam un obicei din asta. În afară de manualele școlare, cartea în sine nu era privită ca o nevoie de bază pentru că multe familii nu își permiteau asta. Cărțile din case erau cele moștenite de la bunici, pe care le citiseră și părinții noștri. Ca și azi, puțini știau să vorbească despre cărți, și aici nu mă refer doar la prieteni și rude, ci și la profesori. Mergeam des la Biblioteca Județeană din Brăila, îmi făcea o plăcere extraordinară să aleg eu ceea ce urma să citesc.

Privind în urmă, poate mi-aș fi dorit să am în copilărie mai multe recomandări bune de lectură în afară de cele obligatorii de la școală, mi-aș fi dorit să primesc mai des cărți și să am curajul să inițiez discuții despre un subiect de care lumea se ferea.

Sunt unele lucruri pe care le-am conștientizat după ani de zile. Am înțeles, de exemplu, cât de important era faptul că eu o vedeam pe mama citind când eram copil, cât de important era că ea își lua timp să îmi citească la culcare sau faptul că mai primeam și cărți în dar de sărbători, și nu
doar dulciuri.

Iarăși, am realizat cât de mult contează cărțile proprii, pe care un copil le are acasă, dincolo de ce împrumută de la bibliotecă. Relația care se formează între un copil și primele lui cărți sunt definitorii pentru cum va percepe el cărțile în următorii ani, e vorba despre startul lui în ceea ce
privește lectura. E important să fie cărți frumoase, atractive, care să îi rămână.

• Cu ce ai rămas după experiența aceasta de strângere de fonduri?

Am fost impresionată de generozitatea oamenilor din jurul meu. Brăileni, buzoieni, bucureșteni, prieteni din America de Nord sau de Sud, ei toți au rezonat cu mesajul meu pentru că la rândul lor au crescut prin cărți. Abia când am încercuit pe hartă satele unde urma să mergem am conștientizat ce impact urma să aibă cei peste 30.000 de lei adunați de noi. În fiecare zi din ultimele săptămâni încercasem să strâng și mai mult, să adaug și mai multe cărți, și mai mulți copii pe listă, dar abia atunci am văzut că putem acoperi 9 sate și un oraș și mi s-au umezit ochii de recunoștință și bucurie. Aproape că nu îmi venea să cred.

Am foarte mare admirație și încredere în generația mea și în cei care vin din urmă și demonstrează în fiecare zi că, încet dar sigur, lucrurile se schimbă. Nu citim, nu suntem obișnuiți nici să donăm, și totuși iată că acest fundraising a fost posibil.

Nu e nevoie de mult pentru a avea o normalitate în jur. Dacă fiecare face atât cât poate, dar cât de bine poate, avem o șansă. Dacă fiecare își ia în serios postul pe care e angajat, e suficient. Dacă nu uităm să fim oameni la finalul zilei, vom găsi soluțiile potrivite. Se întâmplă mult mai multe lucruri bune decât credem, eforturile colective contează, începem să ne dezmorțim.

• Cum ai convins oamenii să susțină cauza ta?

Am început prin a-mi stabili un target împreună cu cei care ar fi urmat să doneze. În primele mele postări în social media îi întrebam pe brăilenii din lista mea care sunt satele unde au copilărit și unde ar vrea să încercăm să ne întoarcem cu donații de carte, unde cunosc dascăli implicați care au nevoie de ajutor. Dacă e ceva ce am învățat în atâția ani de voluntariat, e că nu poți sădi o sămânță acolo unde nu ai un pământ fertil. Oamenii chiar sfințesc locul și donațiile noastre de carte puteau avea rezultate doar acolo unde ele ar fi fost așteptate cu bucurie. Pe de altă parte, îmi doream ca această cauză să nu aibă o miză personală doar pentru mine.

Plecând de aici, am făcut o listă cu satele unde am fi vrut să ajungem și m-am adresat, în funcție de persoanele care le propuseseră, către diferite grupuri. De exemplu: un fost coleg de liceu propusese satul unde a copilărit, și atunci m-am adresat către toți foștii mei colegi de liceu pentru
a strânge fonduri în mod specific pentru acel sat.

Da, am dat foarte multe mesaje, foarte multe telefoane, m-am adresat și companiilor, și presei locale. Nu m-am oprit la prietenii brăileni. Multe donații au venit de la prieteni care, văzând determinarea mea, au reușit la rândul lor să facă mini-strângeri de fonduri la locul de muncă sau
în cercurile lor de cunoștințe.

M-a impresionat în mod special donația care a venit de la șefii mei de la editura Curtea Veche, unde lucrez de ani de zile – ei au acoperit toate cărțile donate către liceul unde am învățat. De-a lungul anilor m-am implicat cu tot sufletul în ceea ce am făcut și a contat foarte mult pentru mine sprijinul lor, mai ales în acel moment.

• Ce te-ar face să repeți această experiență de peer-to-peer fundraising?

O cauză în care să cred și pe care să știu că o pot implementa cu rezultate reale. Platforma
voastră reușește să facă totul foarte simplu.

Aici poți vedea mai multe fotografii din localitățile unde au reușit să ducă cărți anul trecut.