Claudiu Antal are 28 de ani și este Marketing Manager. De-a lungul timpului și-a dăruit ziua de naștere și a alergat la evenimente caritabile pentru a susține Asociația Zi de Bine, Asociația Carusel sau Fundația HOSPICE Casa Speranței. Află-i povestea și lasă oamenii buni să te inspire!

Ai avut un model de generozitate?

În viața mea sunt mai multe persoane care m-au ajutat să-mi dezvolt mușchiul generozității și să înțeleg perspectivele din care pot avea impact. 

În primul rând, când eram mic, i-am văzut de mai multe ori pe ai mei oferind hainele mele mai vechi către copii ai străzii care veneau prin cartier. Acest exemplu m-a ajutat să înțeleg cât de norocoși eram și ce important este să oferim din ce avem, fiindcă, deși nu ne permiteam prea multe lucruri, tot aveam mai multe. 

În al doilea rând, prin liceu, am văzut-o pe o prietenă făcând voluntariat pentru Hospice Casa Speranței. Povestind cu ea, am înțeles că ajutorul pe care-l pot oferi nu trebuie să constea doar în lucruri materiale, ci poate fi chiar timpul și energia mea. Așa am început să fac voluntariat.

Nu în ultimul rând, acum 7 ani am început să înțeleg de la echipa Galantom, din exemplele lor personale și prin provocări pe website, că generozitatea poate fi parte din stilul meu de viață – că pasiunea pentru alergat poate fi un context pentru o strângere de fonduri sau că ziua mea de naștere poate fi o platformă de conștientizare a soluțiilor oferite de ONG-uri.

Când ai făcut prima faptă bună despre care îți amintești?

Probabil că prima donație am facut-o în timpul unei plimbări când eram mic. Nu îmi amintesc clar, dar cred că a fost o bancnotă de 10.000 de lei vechi, pe care mama a strâns-o în pumnul meu mic, cu îndrumarea să o ofer unui copil care cerșea în drumul nostru.

Dar primul moment de implicare activă și conștientă a fost în clasa a 9-a, în echipa de organizare din liceu a unei strângeri de fonduri, haine și jucării pentru Centrul de Plasament pentru Copii cu Nevoi Speciale Brădet.

Ce te-a făcut să rezonezi cu cauză aleasă?

În acel moment începeam deja să înțeleg că sunt dintre cei norocoși, așa că am simțit că e normal să contribui pentru cei care au mai puțin, în special în perioada Crăciunului. O profesoară din liceu ne-a spus despre eveniment și ne-a întrebat dacă vrem să ne implicăm. Nu cred că a existat un arbore decizional, ci mai degrabă a fost un impuls pe care am ales să-l ascult.

Ce te-a motivat să nu renunți?

De-a lungul timpului m-au motivat zâmbetele pacienților pe care îi susțineam în centre, încurajările voluntarilor pe lângă care alergam la cursele de fundraising sau energia oamenilor împreună cu care puneam umărul la treabă. Știm unde duce drumul pavat cu fapte bune, de aceea, pentru mine, au fost mereu importante faptele care au impact pozitiv, care generează o schimbare, cât de mică. 

Pe măsură ce am început să lucrez și am avansat în carieră, mi-am oferit mai puțin din timpul și energia mea către impact direct (voluntariat), așa că am început să susțin cu donații mai multe cauze. Însă, știu că ONG-urile au nevoie atât de bani, cât și de implicarea comunității, așa că donarea anuală a zilei de naștere a devenit modul meu de a contribui atât la strângerea de fonduri, cât și la promovarea soluțiilor pe care aceste ONG-uri le oferă. Așa am continuat să simt că pot aduce o schimbare.

Te-ai simțit sprijinit de către cei din jur?

Generozitatea nu este o acțiune solitară – nu poți fi generos în vid -, ci este un act de participare comunitară, într-un context. Fie că a fost vorba de a organiza un eveniment, a strânge fonduri sau a avea nevoie de implicare, am avut întotdeauna în jurul meu oameni deschiși să ajute.  

Ce a fost cel mai greu în provocarea pe care ai acceptat-o? Dar cel mai frumos moment?

Cred că unul dintre cele mai dificile momente a fost în primii ani în care mi-am donat ziua de naștere, când am simțit o reticență puternică la ideea de a dona pentru ONG-uri, de la oameni care auziseră că organizațiile astea sunt doar de fațadă și că spală bani etc. Pentru mine, această idee era absurdă, venind după ani de voluntariat în asociații cu impact real, dar a trebuit să-mi adaptez discursul și informațiile pe care le ofer prietenilor pentru a genera acea încredere de care aveau nevoie. Mă bucur să văd acum că încrederea în ONG-uri este mult mai mare, iar donatul a devenit „mainstream”. 

Cel mai frumos moment a fost la prima petrecere de fundraising organizată împreună cu mai mulți oameni dragi care aveau zilele de naștere în aceeași perioadă. Ne-am invitat cu toții prietenii și s-au strâns peste 100 de oameni, oameni care astfel au aflat mai multe despre cauza aleasă și au donat pe loc sau online. Energia aceea concentrată de făcut bine a rămas cu mine de atunci. 

Cum ai defini generozitatea? Ce înseamnă un om generos?

Generozitatea înseamnă să îți pleci urechea, să oferi o îmbrățișare, să generezi un zâmbet pe un chip apăsat, să ajuți o persoană dragă la nevoie. Generozitatea este să încerci să-i înțelegi pe cei de lângă tine, chiar dacă sunt diferiți. Generozitatea este să te bucuri pentru reușita celorlalți și să-i susții pe cei îndreptățiți. Generozitatea este să respecți natura și să o protejezi. Generozitatea este să trăiești alături de oameni și natură, nu în ciuda lor. Generozitatea este să fii parte din comunitate și să contribui la binele ei. 

Generozitatea este bunătate, iar bunătatea este în fiecare dintre noi. Cred că generozitatea este modulul „default” al oamenilor, care, uneori, se poate pierde între presiuni, așteptări sau traume. Dar om generos este orice om cu suflet bun, gata să-și susțină aproapele, ceea ce cred că suntem cu toții.   

Ai susținut mai multe cauze de-a lungul timpului, cum le-ai ales pe fiecare? 

Când eram în liceu, am înțeles că unul dintre lucrurile care mă motivează cel mai puternic este să lucrez cu ONG-uri, așa că mi-am propus ca în viață să susțin cum pot eu mai bine dezvoltarea mediului neguvernamental din România, pentru a avea un impact în viețile cât mai multor oameni.

De-a lungul a peste 10 ani. am avut ocazia și bucuria de a lucra în mod direct alături de 8 organizații, pentru care fie am făcut voluntariat, fie doar fundraising punctual: Hospice Casa Speranței, Envision România, Asociatia OvidiuRo, Hope & Homes for Children, Policy Center for Roma & Minorities, Casa Ioana, Asociația Zi de Bine și Asociația Carusel. 

Călătoria aceasta m-a ajutat să văd de puțin mai aproape unele dintre cele mai dificile situații cu care se confruntă oamenii din jurul meu, dar fiecare incursiune m-a făcut mai optimist cu privire la valoarea implicării noastre, atunci când aceasta este făcută cu cap. Am ales organizațiile de mai sus fiindcă sunt experte în domeniile lor și au dovedit că sunt eficace și reziliente. În plus, le-am ales și pentru că atât eu, cât și prietenii mei avem ce învăța de la ele, de aceea le sunt recunoscător că și-au făcut timp să mă primească în mijlocul lor pentru a-mi arăta lecțiile pe care le-au cules, planurile pe care le au și viziunea împărtășită pentru o lume mai bună. 

Cum ți-ar plăcea să arate lumea, ce ți-ar plăcea să se schimbe?

Oh, sunt multe lucruri care mi-ar plăcea să se schimbe, dar, pe scurt, aș vrea ca lumea să fie mai echitabilă, mai justă, să fie loc pentru toți la masă. 

E important ca fiecare dintre noi să punem mână de la mână pentru a susține oamenii care au nevoie de ajutor sau pentru a proteja natura, dar impactul cu adevărat mare vine prin abordări sistemice, de aceea îmi doresc cel mai mult ca oamenii pe care îi alegem în funcții publice, plătiți din banii noștri, să reprezinte interesele tuturor și să ajute la dezvoltarea de mecanisme care să îmbunătățească viețile celor vulnerabili. 

Cum ai ajuns să îi cunoști pe cei de la Asociația Carusel? Ce te-a impulsionat să îi susții?

Am aflat de Asociația Carusel dintr-un articol DOR de la începutul pandemiei. Era o perioadă în care mă pregăteam să stau închis în casă, iar oamenii fără adăpost își pierdeau accesul la puținele servicii care îi mai ajutau să trăiască. Această discrepanță mi-a rămas întipărită în minte și, un an mai târziu, am vrut să înțeleg mai multe despre situația oamenilor invizibili șii să susțin eforturile uneia dintre organizațiile care îi vede. 

După experiența cu Asociația Carusel, cine sunt acum pentru tine oamenii invizibili?

Trecem pe lângă ei sau chiar ne ferim de ei, îi judecăm fără să le știm povestea și îi stigmatizam fără să le înțelegem situația. Oamenii străzii sunt oameni cu multiple vulnerabilități – neavând un adăpost, dobândesc boli cronice sau dependențe grave care trebuie tratate de specialiști. Dar în spitale sunt batjocoriți și minimizați, de polițiști sunt bătuți, iar de noi, ceilalți, sunt ignorați. Ei sunt oamenii invizibili.

Dar am văzut că nu ar trebui să fie așa. În București exista niște oameni extraordinari care îi ascultă, îi susțin și îi ajută pe oamenii fără adăpost să-și îmbunătățească viața. Asociatia Carusel a construit, în ultimii 10 ani, o relație apropiată (chiar personală) cu mii de beneficiari ai serviciilor lor. Am mers într-o miercuri noapte cu voluntarii Carusel să-i văd într-o acțiune de intervenție directă și m-a impresionat umanitatea cu care îi tratează pe beneficiarii lor și relația de încredere pe care au construit-o astfel. Aleg să cred că fiecare dintre noi putem să-i privim în acest fel, nu doar ca oameni ai străzii, ci ca oameni. 

Claudiu este unul dintre oamenii de bine care au strâns fonduri pe Galantom pentru cauzele sociale în care cred. Le mulțumim tuturor și sperăm să te motiveze poveștile lor.

Vezi cum poți susține o cauză socială strângând fonduri prin Galantom mai jos: