Cătălin Dinu, de la Asociația Niciodată Singur pleacă pe Camino Portuguese și își transformă călătoria într-un sprijin acordat bunicilor! Dacă vrei să susții cauza, intră pe pagina galantom și donează, pentru a contribui la proiectul asociației, de a oferi bunicilor singuri o vacanță.

Am discutat cu Cătălin înainte de plecare pentru a afla ce anume îl motivează și ce așteptări are de la această călătorie. Abia așteptăm să se întoarcă pentru a ne împărtăși cum a fost toată experiența.

De cât timp faci parte din echipa Niciodată Singur și ce te-a motivat să alegi această cauză?

Sunt parte din echipa Niciodată Singur de 7 ani, încă de la începutul organizației. Pentru o lungă perioadă am fost colaborator, am ajutat la comunicare și fundraising și de aproape 2 ani sunt director executiv. În toată această perioadă, am lucrat în calitate de consultant pentru aproape 15 cauze, de tot felul, de la educație, la dezvoltare comunitară sau mediu și tot timpul Niciodată Singur mi s-a părut cea mai frumoasă dintre ele. Cred că ceea ce mă atrage la Niciodată Singur și, implicit, la cauza singurătății vârstnicilor este naturalețea. Este despre o perioadă din viață care vine organic, din păcate, o perioadă în care toată comunitatea ar trebui să fie alături de tine și să te sprijine. Modelul Niciodată Singur este despre a fi împreună, despre bucuria de a dărui celor de lângă tine și despre o empatie pe care mulți dintre noi am pierdut-o. E foarte simplu să fii alături de un vârstnic singur, să îi deschizi ușa, să îi zâmbești și, cel mai important, să îl asculți. Și noi facem asta, alături de 300 de voluntari minunați!

Ce te motivează în munca de zi cu zi cu vârstnicii?

Impactul pe care îl are munca noastră cred că îi motivează pe toți colegii mei din echipa Niciodată Singur, dar și pe voluntari. Fără modestie, schimbăm cu adevărat vieți și aducem bucurie de viață în existența bunicilor care nu mai au pe nimeni. Primim mereu mesaje de la vârstnicii pe care îi ajutăm și asta ne dă un mare boost de energie și încredere. Mă motivează și dimensiunea problemei. Am aflat dintr-un studiu național pe care l-am derulat acum doi ani că sunt peste 450.000 de vârstnici care trăiesc în singurătate extremă în orașele României. Acest număr ne responsabilizează în fiecare zi să ajungem și să ajutăm cât mai mulți. Prin programele pe care le facem, încercăm an de an să aducem mai mulți vârstnici în organizație, să abordăm problema singurătății în mai multe feluri și să devenim din ce în ce mai eficienți în rezolvarea ei. 

Ce crezi că inspiră oamenii să fie generoși? Pe tine ce te inspiră?

Sunt multe lucruri care te pot inspira. De la povești care rezonează cu povestea ta personală, la cazuri care îți dau oportunitatea să ajuți și până la normalitatea generozității. E normal să fim generoși și să ajutăm și mă bucură că în ultima vreme tot mai mulți români au început să gândească așa. Pe mine mă inspiră bucuria altor oameni. Este fantastic când gestul tău de generozitate transformă viața unui om, măcar și pentru câteva ore sau zile sau măcar aduce un zâmbet. Dacă e să trec în partea tehnică a generozității, mă inspiră cauzele care știu să comunice și ies puțin din tiparul normal al comunicării ONG. Mă inspiră oamenii deștepți și care merg „the extra mile”. 

Cum te-ai hotărât să pornești pe Camino de Santiago și de ce ai ales platforma Galantom pentru această strângere de fonduri?

Ideea de Camino era în capul meu de vreo 3-4 ani. La un moment dat am cunoscut pe cineva care se pregătea să plece pe Camino, am tot discutat despre procesul de pregătire și ce așteptări avea de la acest drum și despre faptul că a făcut și un fundraiser pe Galantom. Am oscilat cu multe scuze în tot timpul ăsta, de la faptul că mi-e greu să merg, că sunt un om mai static și sedentar, că nu am o motivație personală foarte puternică sau că nu voi găsi timpul să fac asta. Anul acesta a venit din nou acest gând și am acționat la primul impuls: mi-am găsit un tovarăș de drum (un om tare drag mie), am luat bilete, am comandat pantofii de mers și de două luni am început să fiu un pic mai activ și să folosesc mersul pe jos în loc de mașină.

Era normal să fac și un Galantom pentru Niciodată Singur. Am stat un pic să mă gândesc cu colegii despre cum aș putea să fac chestia asta într-un mod drăguț pentru a convinge mai mulți oameni să doneze. Așa că am venit cu ideea să produc niște stickere, pe care voi scrie numele fiecărui donator și pe care le voi lipi în drumul meu spre Santiago. Așa vor merge toți cu mine pe Camino. Banii strânși se vor duce la vacanțele bunicilor beneficiari de anul acesta. Avem de dus 300 de vârstnici singuri în vacanță și e nevoie de ajutorul fiecăruia.  

Ce așteptări ai de la această călătorie? Ce speri că vei învăța?

Încerc să nu îmi fac așteptări deloc. Nu mă încadrez în nicio descriere „oficială” de pelerin. Nu sunt nici religios, nici sportiv, nici nu am obiectiv personal măreț în această aventură. Vreau doar să simt experiența. Acum, înainte de plecare, e un mix în capul meu de super nerăbdare și bucurie, mi-e frică de numărul de kilometri și de bătături, dar plec cu inima și sufletul deschise. Sunt sigur că vor fi niște lecții de învățat pe drum, niște întâlniri memorabile, oameni mișto, câteva momente de „nu mai pot”, dar și multe râsete, câteva sticle de vin, mâncare bună, soare (sper!) și multe amintiri de povestit la întoarcere. Și dacă adun și niște donații, o să fie perfect!

Ai vreun sfat pentru un fundraiser la început de drum, care dorește să strângă fonduri prin Galantom? Cum l-ai încuraja?

Cred că fiecărui fundraiser îi trebuie curaj, creativitate și perseverență. Nu o să îți doneze toată lumea, nu o să strângi cât ți-ai propus mereu, nu o să fie campania ta cea mai tare din lume. Dar dacă convingi măcar un om să creadă în tine și în campania ta de strângere de fonduri, atunci ești deja câștigător. Trebuie să ne amintim că este o meserie care trebuie să inspire, să îi ajute pe alții să fie generoși și să își găsească ceva în care cred cu adevărat. Și pentru asta, noi, fundraiserii, trebuie să spunem povești autentice, să punem donatorul în prim-plan, să știm să fim transparenți și să arătăm cum se întâmplă cu adevărat magie din fiecare donație. Rămâneți pe baricade, dragilor! Binele se construiește încet!